Pe jos se asterne un covor de frunze ruginii . Apusul arunca un pastel de culori . Este toamna . Zarea muntilor seamana cu un desen inocent de copil .
Copacii au imbatranit . Toate frunzele lor sunt colorate in auriu si rosu . Parca ploua . Dar cu speranta . Dar in copaci nu sunt doar frunze . Toata vara , merele si nucile au asteptat sa se coaca . Marul cel batran parca ma priveste , melancolic . A ramas pustiu . Cantecul duios al randunicii nu se mai aude . S-a dus . A plecat . Dar o sa se intoarca prima la primavara . Si mica veverita , unde este ? Culege alune . Va pleca si ea.
Toamna asta . . . Atata melancolie . . . Dar totusi atata bucurie pentru unii copii . Cei mai mici vad scoala pentru prima oara si cunosc abecedarul si lumea cartilor . Sunt atat de entuziasmati sa cunoasca lumea ! Si eu am fost asa . Dar pentru toti aceea a fost cea mai frumoasa toamna . Atata bucurie intr-un singur anotimp de catifea . . . Toamna !